5 motive pentru care mâncarea este cel mai bun mod de a înţelege o cultură

 

“Spune-mi ce mănânci şi îţi voi spune cine eşti.” – Jean Anthelme Brillat-Savarin (1825)

Mâncarea are un rol integrant în vieţile noastre şi asta pe bună dreptate: mâncarea pe care o consumăm este într-un mod complicat o parte din cultura noastră. Poţi învăţa multe despre o anumită cultură explorând mâncarea acesteia. De fapt, ar putea fi destul de dificil să defineşti pe deplin o cultură fără să iei în considerare bucătăria tradiţională.

Nu mă crezi? Iată de ce mâncarea este cel mai bun mod prin care să înţelegi o cultură:

Mâncarea este o necesitate universală

Nu contează din ce parte a lumii eşti-trebuie să mănânci. Şi societatea ta culturală, cel mai probabil, a evoluat de la acea necesitate, necesitatea de a mânca. După ce s-au aventurat, pe lângă vânat şi adunarea recoltelor, multe civilizaţii timpurii s-au organizat în moduri care facilitau distribuirea şi producerea hranei. Asta însemna bineînţeles că animalele, pământul şi resursele din apropiere nu determinau doar ceea ce consumau, ci şi modul de preparare şi gătitul. Instituţia de distribuire a condimentelor şi drumul mătăsurilor sunt două exemple legate de marile distanţe pe care unii le parcurgeau pentru a obţine ingredientele necesare.

Tehnicile de conservare a alimentelor sunt unice conform climatelor şi al modurilor de viaţă

Te-ai întrebat vreodată de ce procesul de conservare a cărnii este atât de diferit în lume? Are de a face cu resursele, necesităţile şi climatele locale. În Maroc, “Khlea” este un fel de mâncare alcătuit din carne de vită conservată cu condimente şi apoi împachetată în grăsime animală. Atunci când este conservată corect, poate fi consumată şi după doi ani dacă este depozitată la temperatura camerei. Asta are sens în Maroc, ţară care a avut o populaţie nomadă de-a lungul istoriei, un peisaj deşertic şi temperaturi extrem de calde şi uscate.

Alimentele principale dintr-o bucătărie tradiţională ilustrează şabloane istorice legate de mâncare

Anumite societăţi au bucătării tradiţionale care sunt bazate în întregime pe carne şi altele aproape în totalitate pe plante. Unele au varietăţi în funcţie de anotimpuri şi alimentele se schimbă conform perioadelor diferite ale anului. Bucătăria Indiei este extrem de variată de la o regiune la alta, de la carne şi mâncăruri grele cu grâu în nordul îndepărtat, până la specialităţi spectaculoase de peşte în est, diete vegetariene bazate pe orez în sud şi mult mai multe variaţii între acestea.

Partea de vest a Indiei este locaşul unor vegetarieni foarte stricţi: nu numai că evită carnea şi ouăle, ci chiar şi anumite arome precum cea de usturoi sau legumele rădăcinoase ca morcovii şi cartofii. Mâncărurile ca “Papri Chat” ce conţin chutney pe bază de legume amestecat cu iaurt, mirodenii şi condimente sunt foarte populare.

Componentele unor alimente de bază pot dezvălui secrete culturale

Aceasta este probabil cea mai intrigantă parte în studierea unei anumite bucătării tradiţionale. Anumite regiuni ale lumii au ingrediente care sunt accesibile. Mulţi oameni ştiu că alimente comune precum porumbul, roşiile, ardeii iuţi şi ciocolata sunt native din America sau “Noua lume”. Mulţi dintre bucătarii din ziua de azi se consideră a fi extrem de moderni atunci când fuzionează bucătăriile tradiţionale, dar liniile culturale au fost trasate cu mult timp în urmă în ceea ce priveşte puritatea ingredientelor.

Piperul negru provine din Asia dar a devenit şi încă rămâne o parte esenţială a bucătăriei europene. Belgienii sunt unii dintre cei mai fini ciocolatieri, în ciudea faptului că ciocolata nu aparţine lumii vechi. Şi poate unul dintre cele mai interesante rezultate din amestecul a două bucătării este “Chicken Tikka Masala”; seamănă cu Mughali-ul indian, dar a fost de fapt inventat de britanici.

Turismul mâncărurilor-este un mod total nou de a călători

Anumiţi oameni au dus integrarea mâncării şi culturii la un nou nivel. Nicio călătorie pe care o fac nu este completă fără un plan de cercetare a mâncărurilor bine pus la punct, care nu determină nu numai perioada anului călătoriei lor, ci şi cum vor experimenta o nouă cultură.

Deci, un turist al mâncărurilor nu se va axa doar în a-şi lua o halbă de bere la Oktoberfest, ci se va interesa să înveţe procesul de fabricare al berii germane şi posibil, cum poate să îşi facă propria lui bere proaspătă. Aceşti turişti vizitează locurile principale de atracţie pentru turismul tradiţional, ca New York, San Francisco, Londra sau Paris, dar multe locaţii pe care le frecventează, precum Armenia sau Laos pot fi în afara listei majorităţii călătorilor. Şi din moment ce interesul lor pentru mâncare este incomensurabil, ei au şansa să înveţe tehnicile locale de preparare care pot aduce înţelegere într-un aspect al unei culturi regionale anume.

Reply